Goldsmith nu rămâne un teoretician, ci abordează misiunea practică, la îndemâna noastră, de la cartierul şi oraşul în care locuim, la un grup rasial sau etnic diferit, la o clasă socială nouă. El ne atrage atenţia că există oportunităţi strategice, cărora trebuie să le acordăm o atenţie pe măsură: zone strategice, cum sunt cartierele de blocuri din marile oraşe, în plină dezvoltare imobiliară; grupuri strategice, cum sunt studenţii din centrele universitare mari; şi canale de comunicare strategice, mass-media, radioul şi televiziunea – prin care putem ajunge la un număr foarte mare de oameni, inaccesibili altfel. Cum adaptăm cultural mesajul Bibliei şi cum reacţionăm la o înţelegere semnificativ diferită de aceea cu care eram obişnuiţi?
De asemenea, problema susţinerii financiare, a integrării ajutorului social şi umanitar cu vestirea Evangheliei şi apartenenţa la o societate misionară vs. independenţa lucrătorului neafiliat.
