Cascada albastră constituie debutul Iuliei Müller în sfera ficțiunii. După publicarea a trei volume de poezii, Iulia Müller se îndreaptă spre poveste. Face acest lucru din două motive: pentru că îi plac copiii și pentru că îi plac metaforele.
Friedrich Schleiermacher spunea că trebuie să îl înțelegem pe autor mai bine decât se înțelege el pe sine însuși. O povestire spune mai multe decât se poate vedea la prima vedere. Semnificația începe în detalii, dar nu rămâne acolo, ci trimite către „acel ceva” care este dincolo de ceea ce este descris în cuvinte. De fapt, semnificația nu se găsește, se construiește.
O poveste este o călătorie în care suntem invitați să descoperim propria metaforă a vieții. Cine este acel copil frumos, dar trist, singur și părăsit, de la începutul poveștii? Eu. Tu. Fiecare dintre noi. Cum arată călătoria lui? Ca a fiecăruia dintre noi. O călătorie în lumea fantastică, purtat în zbor pe aripi de porumbel peste grădini pline de flori și ape curgătoare, peisaje cu munți și văi, cu unicorni și cerbi, cu căsuțe mici și culori vii, cu animale care vorbesc și care se poartă fantastic. Poveștile sunt metafora sufletului nostru, sunt semnul unei speranțe care abia așteaptă să se exprime. Cascada albastră este o alegorie a vieții.
