Predestinarea si liberul arbitru – J. Feinberg, N. Geisler, C. Pinnock, B. Reichenbach

În ultima suta de ani, s-au intensificat atacurile asupra scrierilor Noului Testament mai mult decât oricând altcândva în istoria creştinismului. Este luată în atentie existența lui Isus ca personaj istoric autentic, veridicitatea cuvintelor spuse în Evanghelii despre Isus, calitatea martorilor amintiți în ele. In continuare,sunt atacați și autorii acestor scrieri fiind atacată și perioada de timp în care au apărut ele. Dr. Paul Barnett ne recomanda în scrierea sa Documentele care stau la baza NT o abordare plină de luminozitate, echilibrată, a ceea ce avem la îndemână în scrierile Noului Testament, pornind de la ideea că acestea sunt fapte istorice care trebuiesc cercetate aşa cum cercetăm orice fapt istoric, în general, şi din aceeaşi perioadă de timp, în particular.

Scriitorul ne sugereaza să punem accentul pe plauzibilitatea istorică și nu pe cea teologică a Noului Testament. Discuţia privitoare la veridicitatea istorică a Noului Testament nu îi propune celui care citește să o primească neaparat ca și Cuvânt venit direct de la Dumnezeu, chiar dacă poate în final, el o va crede în acest fel. Incepe de la ceea ce a fost Noul Testament la început – 27 de suluri separate, având diferite dimensiuni, care au fost scrise de nouă sau zece scriitori, în perioade diferite, şi care au devenit unitare nu prin dictare, ci prin standardizarea a lucrului ce făcea deja parte din aplicarea de ansamblu a bisericii creştine. Participarea autorului incepe de la aducerea spre discuție a mărturiilor din documentele antice necreştine despre existenţa lui Isus – istorici romani, inscripţii, surse iudaice şi mărturii controversate. El elucideaza apoi perioada istorica a scrierilor Noului Testament, prin raportarea la evenimentele istorice expuse în ele, pentru care avem dovezi independente.

Apoi, urmeaza problema credibilităţii comunicării textului şi a încrederii în cei doi martori de la fața locului din spatele evangheliilor (Ioan şi Petru), credibilitatea istorică a lui Luca şi Matei, chestiuni referitoare la naşterea lui Isus şi de minunile expuse în evanghelii, cercetarea indiciilor referitoare la înviere, relaţia dintre scrierile lui Pavel şi personajul istoric Isus, credibilitatea ca document istoric a cărţii Faptele Apostolilor, legătura dintre descoperirile arheologice şi mărturia Noului Testament, care sunt întărite de concluziile referitoare la cele două probleme importante: cât de încredere este Noul Testament ca sursă istorică şi la ce concluzie putem ajunge când luăm în discuție persoana lui Isus.

Ultimul capitol al cărţii ne invită la o paralelă între credibilitatea istorică a scrierilor islamice şi a celor creştine, pentru a avea o opinie obiectivă despre felul cum sunt evaluate acestea două. Sinceritatea chestiunilor puse în discuție, efortul constant de păstrare a obiectivităţii, claritatea cercetării istorice, compararea surselor istorice ce privesc diverse personaje sau evenimente istorice, împreună, toate acestea la un loc transformă lectura cărţii în ceva educativ şi . Experienţa plăcută a lecturii pornește de la cursivitatea textului şi calității autorului de a demonstra printr-o manieră plăcută şi uşor de urmărit. Actele care stau la temelia Noului Testament se impun ca o lucrare de referinţă pentru studenţii de la institute şi seminarii teologice, pentru apologetul creştin, dar şi pentru ce care este interesat de veridicitatea istorică a unei părţi atât de esențiale a Bibliei creştine.