E fascinant să scrii primele cuvinte ale unei povești. Nu știi niciodată unde o să te ducă.
Beatrix Potter
Beatrix Potter este o scriitoare britanică îndrăgită și foarte talentată. A scris mai mult de 20 de cărți pentru copii în care personajele principale sunt mici animăluțe de fermă. Arta de a crea și de a povesti este completată de talentul ei de a ilustra.
Beatrix Potter s-a născută la Londra în 28 iulie 1866, însă și-a trăit cea mai mare parte a vieții la țară, în nordul Marii Britanii. Aici a dezvoltat o pasiune pentru animale și pentru natură. Se vede asta în poveștile pe care le-a creat.
Datorită statutului social al părinților, într-o perioadă victoriană, Beatrix a fost crescută mai mult de guvernante, fiind izolată de contactul cu alți copiii. Nu a primit o educație formală, însă părinții au avut grijă să primească o educație solidă acasă. În perioada copilăriei a avut numeroase animale de companie, mai ales în vacanțele de la țară în Scoția când venea de acolo cu câte un animăluț (șoricei, iepurași, omizi, păsărele).
Cărțile lui Beatrix Potter au cunoscut un succes remarcabil încă de la început prin seria ei de 21 de cărți pentru copii – povestioare cu teme inspirate din viața de zi cu zi având ca personaje principale lumea animalelor.
Povestea lui Peter Iepurașul a fost publicată pentru prima dată în 1902 și este cea mai populară și îndrăgită poveste a lui Beatrix Potter. Povestea spune pățaniile unui iepuraș foarte neastâmpărat, pățanii pe care le are atunci când face o vizită în grădina de legume a domnului McGregor. Această carte i-a deschis drumul în cariera de scriitoare.
Primele schițe despre Peter Rabbit au fost făcute într-o scrisoare către un băiețel pe nume Noel, apoi trimise unei guvernante, ca mai apoi să le trimită pe coperțile felicitărilor de Crăciun încă din 1890. I-a plăcut foarte mult să scrie scrisori, în deosebi familiei, prietenilor și fanilor din întreaga lume. Sunt cărți scrise cu scrisorile ei.
Am putea crede că povestea iepurașului Peter ar fi avut succes din prima încercare, însă nu a fost așa. Cartea a fost respinsă de mai multe edituri de la acea vreme. Ca să își vadă totuși publicată povestirea, mai întâi a publicat pe cont propriu 250 de exemplare, pe care le-a vândut foarte rapid. În 1902, Frederick Warne & Co a publicat o primă ediție a cărții în 8000 de exemplare, care s-au vândut neașteptat de bine, ceea ce a dus la recunoașterea ei ca autor. De acum drumul ei este deschis.
Povestea lui Peter Iepurașul a fost tradusă în 35 de limbi și a fost vândută în 45 de milioane de exemplare. La fiecare 4 minute o carte de Beatrix Potter este cumpărată pe Amazon.
Până în 1905 au fost publicate șase dintre povestirile lui Beatrix Potter. The Tale of Mrs Tiggy Winkle (Povestea doamnei Arici Scrobelici), a cunoscut, de asemenea, un succes fulminant.
Cu profitul de pe urma acestor cărți și-a cumpărat prima fermă (Hill Top Farm în Sawrey, The Lake District). Viața de la fermă și peisajele pitorești au jucat un mare rol în inspirația poveștilor ce au urmat a fi scrise. În vara anului când a cumpărat ferma, Norman Warne, editorul ei, o cere în căsătorie, iar ea a acceptat. Din păcate, în mod tragic după numai patru săptămâni de căsnicie, soțul ei moare. Beatrix a încercat să își aline suferința implicându-se mai mult în administrarea fermei și în crearea mai multor povestioare pentru cei mici. The Tale of Tom Kitten (Povestea lui Tom Motănel) și The Tale of Jemima Puddle-Duck (Povestea rățuștei Iemima) au fost scrise în această perioadă de doliu.
Beatrix Potter a devenit o persoană importantă în mijlocul comunității de fermieri ai zonei, fiind și o promotoare a stilului de viață conservator în mijlocul naturii. A fost o femeie de succes în afaceri, nefiindu-i teamă de provocări sau schimbări. Mai târziu, l-a întâlnit pe Wiliam Helis cu care s-a căsătorit și alături de care a locuit în Castle Cottege, Near Sawey, din 1913 până la moartea sa. Doar câteva cărți a mai scris după cea de-a doua căsătorie, fiind mai mult concentrată pe viața de la fermă, investiții în pământ și dezvoltarea zonei și a comunității.
Beatrix Potter a murit în 1943, lăsând în urma sa 4000 de acrii de pământ în grija comunității locale, iar pe lângă aceștia încă 15 ferme. Moștenirea lăsată de ea a ajutat la supraviețuirea The Lake District.
