Ce învățăm de la o floare?

Unii nu învață nimic, alții sunt surprinși pentru un moment, apoi trec mai departe pentru că, nu-i așa, florile fac parte din peisajul nostru zilnic sau, cel puțin, așa ni se pare.

Am auzit ieri un comentariu: „De ce să dăm flori cadou? Mi se pare o risipă de bani. Ar trebui să cumpărăm ceva mai util. Florile se ofilesc.” Nu avea niciun sens să răspund, însă mă gândeam: „Păi…, de-aia ne plac florile, pentru că sunt frumoase și firave. Da, se ofilesc, știm asta, dar în virtutea utilului să nu mai cumpărăm flori? Nu, nicidecum. Domnilor, întrebați-le pe femeile din viața voastră. Vă vor spune ele ce părere au. Iată cum pragmatismul calcă în picioare eleganța și frumusețea vieții, și poate chiar o taină a ei.

Florile seamănă foarte mult cu viața, pentru că ele ne aduc aminte că viața este trecătoare. Tinerețea este trecătoare. Frumusețea este trecătoare. Faima este trecătoare. Și totuși, asemenea Ecleziastului, trebuie să învățăm să prețuim acele aspecte mici și simple care fac viața frumoasă și plăcută, acele lucruri care aduc bucurie chiar și pentru un moment, și pentru care nu trebuie să plătim mai nimic, dar umplu de lumină zilele întunecate pe care uneori le trăim.

Nu ne putem imagina o lume fără femei și fără flori. Sau dacă o putem imagina nu este deloc lumea în care am vrea sau am putea să trăim. Cred că Dumnezeu a știut asta, de aceea creat femeia și florile. Dacă femeia nu ar fi existat, noi nu am fi putut cunoaște o mare parte din natura lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat femeia după chipul Lui. Ceva din chipul lui Dumnezeu este feminin sau ceva din chipul unei femei este divin.

Ce învățăm de la o floare? De ce a creat Dumnezeu femeia? Încerc să dau răspuns la prima întrebare considerând că răspunsul la cea de-a doua întrebare este codat cumva în aceste rânduri.

Frumusețea există chiar dacă nu este admirată. O parte mare din natura lui Dumnezeu este frumusețe, altfel nu ar fi creat atât de multe flori și atât de diverse.

Dumnezeu este risipitor în frumusețe, în creativitate, în diversitate, în dragoste. Ne-a dat toate lucrurile să ne bucurăm de ele având în același timp grijă ca nu cumva să strivim ceea ce ne aduce bucurie. Dumnezeu abundă în frumusețe, armonie și mister pe care le pune într-un fir de floare, și face asta fără să folosească cântarul sau numărul.

Dacă nu am avea florile nu am înțelege că frumusețea și fragilitatea pot exista împreună. Ele sunt valoroase chiar dacă nimeni nu le vede sau nu le bagă în seamă. Florile continuă să existe și să fie utile cel puțin pentru bucuria lui Dumnezeu.

De cele mai multe ori frumusețea este o stare de fapt, nu un construct. Cu siguranță este importantă estetica și cosmetica și alte instrumente care conturează frumusețea, însă în cele mai multe cazuri frumusețea naturală ne taie răsuflarea pentru că este o urmă divină în acea frumusețe. Dacă puteți, țineți-vă cât se poate de mult de această frumusețe naturală.

Orice floare ascunde în ea o aură de mister.

Lucian Blaga spunea:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze...

Sunt taine ascunse în flori care pot fi ucise cu mintea. Permite-ți azi să admiri fără să judeci, fără să critici, fără să strivești farmecul simplu și natural al florilor și, da, farmecul simplu și natural al femeilor.

Fragilitatea nu trebuie ascunsă, trebuie recunoscută. De fapt, nici nu cred că poate fi ascunsă. Admirăm o floare pentru frumusețea ei și pentru parfumul ei neînțeles și unic, și acceptăm fragilitatea lor ca parte din starea lor de a fi.

Cum am spus și mai sus, florile ne aduc aminte că viața este trecătoare și, cu toate acestea, ea merită celebrată. Chiar dacă anii trec și timpul ne testează fără milă, chiar și așa există destulă vreme să te bucuri de frumusețea vieții.

Există mai multe tipuri de frumusețe. Deși frumusețea este trecătoare, o dată ce un tip de frumusețe s-a dus, vine alt tip de frumusețe. Găsește în fiecare perioadă a vieții tale acel tip de frumusețe ascunsă în acea perioadă a vieții. Ce este frumusețea? Acel ceva care inspiră admirație și bucurie. Folosește o definiție potrivită a frumuseții pentru viața ta. Cu siguranță poți găsi frumosul din viață dacă faci un mic efort.

Pentru că frumusețea este fragilă, cu atât mai mult ea este prețioasă și trebuie protejată.

Primește acest adevăr simplu: ești frumoasă. Ai o frumusețe unică oferită de Dumnezeu.

Așa cum tu te bucuri de o floare, Dumnezeu se bucură de tine.

Frumusețea este o stare de fapt, este pusă de Dumnezeu în tine. Pur și simplu ea există. Este o frumusețe unică. Frumusețea alteia nu umbrește frumusețea ta, cum nici frumusețea ta nu pune în pericol frumusețea alteia. Concurența este doar în mintea celor care nu înțeleg că au un loc unic și mare în lumea aceasta, un loc pe care nimeni nu îl poate lua. O floare nu concurează cu alte flori, ea pur și simplu există. O floare aduce bucurie prin simpla ei prezență. Acum asigură-te că ai îmbrățișat acest adevăr: ești frumoasă indiferent dacă este sau nu cineva care să îți arate sau să îți spună asta. Câte flori rămân fără să fie văzute sau fără să fie culese, iar asta nu le face mai puțin frumoase sau mai puțin valoroase. Ele continuă să-și ofere mireasma și să își prezinte frumusețea lor unică. Dumnezeu îți spune: „Ești frumoasă pentru că Eu te-am creat asemenea Mie.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze, doamnelor.