Cum se citește o carte?

Aparent toată lumea știe să citească o carte. Ce mare lucru… Ai luat o carte si o citești rând cu rând până ajungi la capăt și după aceea te lauzi prietenilor că ai citit „cartea aia”. Însă de mult timp nu se mai pune doar problema citirii cărților, ci selectării lor, modului în care poți să folosești cartea ca un instrument de cunoaștere. Am citit la un moment dat o frază în care cred: „Tot ce trebuie să știi este scris într-o carte.” Deci problema se pune ce cărți să citești și cum să beneficiezi cât se poate de mult de pe urma citirii unei cărți.

În vremurile în care trăim, mai toți avem un sentiment ciudat al lipsei timpului. Mai mult de atât, avem metodele alternative de informare, precum Internetul. Totuși, deși recunosc rolul și puterea Internetului, cred că rolul cărții nu s-a diminuat. Încă mai cred în capacitatea cititului de a dezvolta gândirea, vocabularul și inclusiv eleganța relațională. Hai să trecem peste dezbaterea Carte versus Internet și să răspundem întrucâtva la întrebarea din titlu.

De la început vreau să vă remarc faptul că pe acest subiect s-a scris destul de mult, iar Mortimer J. Adler[1] a scris o carte întreagă despre asta. Cei are citiți în limba engleză (și cei care nu citiți încă vă recomand să faceți tot ce puteți ca să reușiți acest lucru) vă recomand cartea. Cartea conține și o listă de cărții esențiale pentru dezvoltarea unei culturi generale solide.

Textul meu de azi nu se bazează pe ceea ce au scris alții, însă îmi propun să revin asupra subiectului și să completez informația prin referire la ceea ce s-a scris. Eu fac un exercițiu de a pune pe hârtie propria mea metodă de a citi o carte.

În primul rând nu citiți tot ce vă pică în mână. Citiți selectiv. Citiți cărți recomandate de oameni cu experiență într-un anumit domeniu în care voi vreți să vă dezvoltați. Citiți, de exemplu, cărți recomandate de un profesor, dar nu bibliografiile interminabile pe care profesorii români le propun din formalism academic. Probabil că nici ei nu au avut timpul și nici interesul să facă o selecție riguroasă a resurselor, însă atunci când un profesor recomandă o carte sau un autor asupra căruia insistă, probabil că ar trebuie să te apuci de citit. El a fost acolo unde tu vrei să ajungi, deci mergi pe mâna lui. În același timp, plecă-ți urechea la recomandările prietenilor sau colegilor. Colegii și prietenii nu au nici prejudecăți, nici interese de marketing atunci când îți recomandă o carte. Da, părerea lor este subiectivă, dar care părere nu este.

În al doilea rând, citiți mai degrabă autori decât cărți. Ce vreau să spun cu asta? Am întâlnit destul de mulți oameni care citesc cărți și se laudă cu ce carte au citit, dar dacă îi întrebi cine a scris cartea respectivă nu-și mai aduc aminte. Un text bun este rezultatul muncii unui om (sau oameni dacă este vorba de o lucrare cu autori multipli). Acordați respect și credit autorilor. Nu disociați un text bun de autorul lui. Eu îmi dau seama că este mai bine uneori în conversații să dați un citat fără să menționați sursa (autorul și cartea) pentru că pari arogant, însă atunci când scrii nu ai voie să uiți numele autorului.

Atunci când ai ajuns la un autor bun, care ți-a plăcut, a cărui lectură te-a inspirat cu adevărat, ține minte autorul, caută să află cât mai multe despre el. A mai scris alte lucrări? Prin ce se remarcă în viața publică? Urmărește-i blogul dacă este un autor contemporan. Oricum, ideea este simplă… atunci când ai dat de un autor bun ai dat de o comoară, şi probabil o carte bună te conduce la altă carte bună a aceluiași autor.

Cam atât despre ce cărți să citeşti. O să revin altădată cu alte criterii, însă pentru acum este suficient.

„Tot ce trebuie să știi este scris într-o carte.”

Anonim

Să presupunem că ai deja o carte în mână şi vrei să o citeşti. Fiecare gen literar are aspectele lui specifice. Un roman se citește diferit de nonficțiune. Cărțile diferă şi în funcţie de subiect. O carte de filosofie se citește în alt ritm şi în alt fel decât o carte de matematică. Ține cont de aspectele acestea specifice ale unei cărți.

O carte nu se citește în grabă. Nu faci concurs cu nimeni. Dacă faci concurs cu cineva renunță. Unii citesc mai repede, alţii mai lent. Nu parcurgerea unei cărți contează, ci cu ce ai rămas după ce ai citit acea carte. Soția mea citește mult mai repede decât mine, însă când discutăm pe idei din carte de multe ori mă întreabă: „Scria asta în carte.” Deci, nu e important să citești 10 cărți pe an sau să citești cinci cărți odată, e important să te dezvolți citind cărți. Mai mult, nu citiți doar să vă relaxați, citiți ca să învățați, să fiți inspirați, să fiți provocați.

Nu e important să citești 10 cărți pe lună sau să citești cinci cărți odată, e important să te dezvolți citind cărți.

Practica cititului este una dintre acele lucruri la care nu ar trebuie să renunți niciodată. Cititul este ca o gimnastică a minții. Fără să exagerez, eu cred că omul care citește are un chip mai frumos, o privire mai profundă, o îmbătrânire mai lentă, o sănătate mai bună. Eu cred că lectura șlefuiește trupul. Dacă nu mă credeți, faceți o plimbare în parcul central al orașului vostru și uitați-vă la bătrâneii aceia care se plimbă sau joacă șah sau pur si simplu stau de vorbă. Veți recunoaște de la distanță un om care a lucrat cu cărțile și cu cuvântul.

Nu merită să citești o carte bună dacă nu este a ta. Am exagerat un pic prin formularea aceasta, însă cred că o carte bună trebuie să o cumperi. Desigur, nu poți să cumperi toate cărțile, de fapt nici nu ai acces la multe dintre ele, însă atunci când ai găsit o carte bună și poți să o cumperi, preferă să fie a ta decât să o împrumuți. Cărțile bune se citesc de două ori. Dacă o carte este „de unică folosință”, nu merită să dai banii pe ea. Dar dacă îți este recomandată sau ai mai citit ceva de acel autor, merită să o cumperi pentru a putea să citești cartea aceea cu toată libertatea. Aici mai trebuie să fac o avertizare: Nu cumpărați cărți pe care nu le citiți, numai pentru că titlul promite sau cunoașteți autorul, și doar să vă umpleți biblioteca, ci cumpărați numai acele cărți pentru care vă luați angajamentul că le veți citi. Nu dați banii degeaba (sau probabil veți prefera să le dați cadou prietenilor la zilele lor de naștere). Eu cred că nu ar trebui să ai mai mult de cinci cărți în așteptare care urmează să fie citite. O carte bună devine o resursă la care revii, din nou și din nou. Dacă este cartea ta, o ai tot timpul la îndemână. Mai mult de atât, poți face adnotări pe margine, iar adnotările și sublinierea textului te ajută la cea de-a doua citire a textului.

Omul care citește are un chip mai frumos, o privire mai profundă, o îmbătrânire mai lentă, o sănătate mai bună.

Valentin Dedu

Am ajuns la momentul în care vrei să te apuci de citit. O să dezvolt altădată aceste chestiuni, însă mai adaug doar că ar trebui să citești cu un creion în mână și fără milă ar trebui să subliniezi și să adnotezi cartea. După ce ai citit cartea sau în timpul citirii, după ce ai terminat un capitol notează citate, idei, orice lucru despre care crezi că îţi poate fi de folos. Altfel spus, adună grâul. O observație aici: trebuie să faci diferența dintre ceea ce spune autorul şi notițele tale pe marginea cărții. Chiar dacă ţi se pare că sunt idei pe care le știi de o viaţă, totuși a fost cineva care le-a formulat înaintea ta. Respectă lucrul acesta. Nu are rost să plagiezi. De mare ajutor ar fi să scrii tu însuți un text (poate o recenzie) care are ca sursă cartea pe care ai citit-o. De ce nu un post pe blogul tău care să recomande o carte şi să inspire cu un gând, o idee, un citat.

Ştiu, că nu am acoperit subiectul, însă este un început. Poți acum să te gândești la propria ta metodă de a citi.

Spor la citit!


[1] Adler, Mortimer J. How to Read a Book. A Guide to Reading the Great Books. New York: Simon and Schuster, [1940] 1966.

Dr. Valentin Dedu

Editor

Valentin este căsătorit cu Corina și au trei copiii. Valentin Dedu este editor la Kingdom Design Timișoara și autor a cinci cărți.

Scroll to Top